Noul documentar & road movie al lui Alexandru Solomon, „Arsenie. Viața de apoi”, este „ca un microbuz social în care să ne putem vorbi, chiar dacă nu suntem de acord”, spune regizorul într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Libertatea. 

Un interviu de Alexandra Nistoroiu pentru Libertatea, cu ocazia proiecției filmului la Festivalul Anonimul din Sfintu Gheorghe (15.08.2023)

„Credința merge în paralel cu celelalte lucruri care compun identitatea unor oameni”

– Cred că toți avem niște biasuri. Sunt prejudecăți cu care ai intrat în acest film pe care ți le-ai regândit pe parcurs?

– Cred că am înțeles un pic mai bine mecanismele și cum credința e ceva impenetrabil  și care merge în paralel cu celelalte lucruri  care compun identitatea unor oameni. Poți să porți un dialog cu un om credincios,  dacă tu nu ești credincios, dar există această barieră, care trebuie respectată. Nu că aș vrea să-i deconvertesc oricum. Singurul lucru pe care l-am încercat a fost să pun un pic de ordine în domeniul factual  despre Arsenie Boca: să analizăm un pic rațional faptele  și să vedem ce e mitologie și ce e istorie.  Trump e un produs al mistificării, ca Arsenie Boca 

– Acest exercițiu de confruntare a mitului cu faptele,  cu documentele oficiale, a venit din dorința asta de demontare, demascare  sau a fost un joc? 

– Există o industrie a mistificării, la noi și nu numai. Există și în Statele Unite – și Donald Trump e produsul perfect al acestei industrii.  Mai periculos probabil decât Arsenie Boca. Arsenie Boca e decedat, deci nu candidează la președinție.  Dar a existat o dorință de demistificare.  Nu înseamnă că am vrut să-i transform pe credincioși în atei.  Am vrut doar să facem împreună această gimnastică mentală: de a nu ne mai lăsa păcăliți. Unele dintre aceste „miracole” și povești despre miracole s-au născut în timpul vieții lui Arsenie, dar majoritatea sunt post-mortem și sunt create cu concursul nu numai al credincioșilor,  ci și al presei.  Complet fără responsabilitate.  Eu am o alertă Google cu numele lui Arsenie Boca  și în fiecare zi primesc 3-4 articole care preiau,  pe nemestecate, aceste povești. Că Arsenie Boca a fost chemat de Ceaușescu la Comitetul Central și Arsenie a prezis execuția lui Ceaușescu.  Că Arsenie a prezis războiul din Ucraina.  Toate lucrurile astea sunt relatate de presă și nu de presă măruntă sau din orășele obscure, ci de presă națională, de 10-15 ani,  fără să existe nici măcar o frază la început: „se spune că” sau „credincioșii cred că”.  Sunt prezentate ca știri și le reiau de 3 ori pe an,  cu copy-paste.  

– Pentru că fac trafic. Nu e o scuză, ci doar o explicație.  

– Cred că e răspuns la audiență, dar, în același timp, e superpericulos.  Că nu se întâmplă doar cu Arsenie Boca, ci  cu tot felul de lucruri.  Adică demonstrează un mod de operare al presei care e copy-paste. 

Exercițiul de confruntare a faptelor cu mitul 

– Revenind, ziceai că a fost și intenția de demistificare. Tu erai însă conștient că oamenii nu se vor răzgândi neapărat pentru că le-arăți documentele oficiale…

– Nu, dar mă gândeam că poate ar putea să-și construiască un fel de metodă proprie de protecție în fața mistificării. Că n-au nevoie  aceste povești neapărat ca să creadă.  Au nevoie de relația lor personală cu credința, n-au nevoie de mistificări neapărat, care de multe ori sunt și ridicole și îi și expun la a fi foarte receptivi la alte gogomănii și teorii ale conspirației.  Cu Arsenie Boca vine și conspirația mondială cu COVID-ul, explicații pro-ruse despre războiul din Ucraina, sunt din același registru. Dacă oamenii ar fi un pic mai rezistenți la acestea, adică ar avea un soi de îndoială, poate ar fi mai protejați. 

Depresia din România

– E complicat, cred că toți suntem măcar un pic vulnerabil la fake news și intoxicări, mai ales când se aliniază cu ce credem deja. De pildă, dacă ne confirmă o prejudecată negativă despre cum funcționează societatea. – Da, există un rezervor de indignare uriaș. Cred că nivelul de depresie e atât  de mare în România azi, încât toți avem nevoie de refulare, de indignare,  de încă o confirmare că suntem cei mai oribili oameni și ni se întâmplă cele mai groaznice lucruri.  E pe un fond de depresie națională, de fapt.  Dacă stai să te uiți în jur, sigur că-s motive destule, dar sunt și motive contrare. Sigur că e multă sărăcie și multă nedreptate, dar s-au făcut și multe progrese în ultimii 30 de ani.  Furia mea,  la fel ca furia acestor oameni, am încercat să o domesticesc  și să o pun un pic la rece. Pentru că am simțit  că mă și macină, mă înrăiește  și nu aveam nevoie de asta.  

– Sunt lucruri pe care ai descoperit că le ai în comun cu oamenii din film, cu partenerii tăi de drum? 

– Da, diverse lucruri care țin de spațiul în care trăim, dezamăgiri comune. De exemplu, legat de ce s-a întâmplat cu destructurarea completă a infrastructurii publice în România în ultimii 30 de ani, de la construcții la educație la cinema. Apoi, și eu percep  neliniștea asta  legată de natură,  planetă, pe care  o aveau destul de mulți dintre ei. Problema e ce facem cu neliniștea asta.   Am încercat  spre finalul filmului să  construiesc un fel de răspuns la ce se mai poate face.  Că  ideologia comunistă a dat-o  rău de gard.  Aia fascistă, nu mai vorbim. Biserica e în mod  istoric legată de  stat și de politică.  Nu și-a făcut niciun examen, o reformă. Când Arsenie Boca zicea să-nfigem steagul roșu la Vatican, e un soi de provocare, glumeață  pe care a aruncat-o Securității. Dar, în același timp, stai să te gândești: omul  voia să propună un fel de a treia  cale, adică să mărităm  comunismul cu religia  și poate iese ceva  bun, sau vrea  să sfideze puterea Vaticanului, a imperiului religios, printr-o  mișcare socială,  egalitaristă?  Putem să visăm,  să-l vedem pe Arsenie ca un soi de vizionar.

– Cred că te-au convertit un pic.

– Da, dar nu în sens religios. Cred că ortodoxia a prins atâta putere în România pe fond de gol ideologic complet. 

„Oamenii nu mai au nici ce să creadă și atunci ortodoxia e o valoare sigură”

– Revenind la suprapunerea mitului cu faptele, n-am putea  să facem asta și cu practic orice religie, orice credință? Cineva religios ți-ar spune că nu poți aplica  logica laică, rațională la o narațiune a credincioșilor. 

– Știu, dar eu n-am aplicat  mecanismul de examen rațional Bibliei, ci manipulării  și mistificări din ultimii  30 de ani. Nu e același lucru. 

– În sensul că e suficient de aproape încât să fie mai ușor de confruntat cu faptele?  

– Pe de-o parte, da. 

– Că, altfel, și Isus a fost personaj istoric în creștinism. 

– Știu, dar  Biblia e un text închis și care e acceptat de multe lume ca un adevăr  universal.  Dar nu e un adevăr rațional. Nu cred că  credincioșii  sunt siguri că în mod faptic, Iisus a  multiplicat fix 5.000 de pâini. Cred că diferența e în  regimul ăsta de viață de azi, în care ne lăsăm  mințiți pentru că acceptăm toate aceste mistificări. 

Citeşte întreaga ştire: Regizorul filmului despre Arsenie Boca critică statul: „Perversitatea statului român e că îi împinge pe oameni să nu mai spere nimic de la sistemul public și să aștepte magie”